Toate încep cu o poveste și devine povestea noastră, luptă, viață, trăire, vis, frământare, durere, lacrimă, amintire.
Derulând firul amintirilor aș putea spune că prima „Asociație” am înființat-o în copilărie, împreună cu fratele meu, devenind salvatori ai câinilor și pisicilor din cartier, pe care le adăposteam sub balconul de la etajul unu al blocului în care locuiam, unde improvizam un adăpost din cutii de carton. Îi hrăneam cu lapte și pâine înmuiată, sau resturi din mâncarea noastră păstrată în castroane de plastic sau chiar în farfurii de ceramică pe care nu le mai foloseam. Nu știam multe despre îngrijirea lor și în acele vremuri nici nu se puteau accesa informații la un click distanță. Nici vorbă de așa ceva. Cumva era instinctul uman de a salva o viață, de a îi oferi “o casă” fie ea și din carton, hrană și mângâiere.