Liora Luna

🐾 Caut o familie
🐾 Caut o casă de plasament
🐾 Caut un sponsor

Categorii ,
Nume

Liora Luna

Data de naștere

Martie 2025

Sex

Femelă

Rasă animal

Rasă Mixtă

Asociație

Menschen für Tiere grenzenlos (AT)

Sosirea la adăpostul pentru animale

Decembrie 2025

Compatibil cu copii

Da

Compatibil cu conspecificii

Da

Compatibil cu pisici

Poate fi testat oricand

Mărime

Dimensiune medie > 40cm-55cm

Povestea Lioarei a ajuns la noi printr-un apel telefonic al unui angajat al unui centru pentru copii cu dizabilități grave din Ștefănești.
Ne-a povestit despre un cățeluș blând și mic, care a devenit în liniște parte din viața de zi cu zi a copiilor – un câine care oferea alinare, căldură și apropiere necondiționată într-un loc unde exista deja atât de multă suferință și nevoie.

Liora se afla acolo încă din a treia lună de viață, după ce fusese abandonată și găsise acolo adăpost.
A crescut alături de copii, mergând lângă ei, stând aproape și împărtășind momente de liniște și conexiune – momente care nu aveau nevoie de cuvinte.
Într-o lume plină de dificultăți, au devenit unul pentru celălalt un refugiu sigur.

Dar, pentru că Liora nu fusese sterilizată, au început să apară treptat și alți câini.
Curând, trei sau patru câini se aflau în curtea centrului.
Angajații s-au speriat – nu din cauza câinilor, ci din cauza a ceea ce li s-ar putea întâmpla.

Primăria avea un contract cu hingherii și cu o ONG cunoscută pentru practici profund îngrijorătoare.
Gândul că acești câini ar putea fi pur și simplu capturați și duși de acolo i-a umplut pe toți de teamă.

Hotărât să o protejeze pe Liora și pe ceilalți câini, angajatul a căutat o soluție sigură – și în cele din urmă a ajuns la noi.
Ne-a implorat să o luăm măcar pe Liora, deoarece, ca de obicei, eram supraîncărcați.
Cățelușa care fusese o însoțitoare atât de iubitoare pentru copii.

I-am promis că o vom prelua în decurs de o săptămână.
Dar nenorocirea a venit mai repede.

Doar două zile mai târziu au apărut hingherii împreună cu poliția locală.
Angajatul a încercat disperat să explice că o va adopta personal pe Liora și o va lua acasă chiar în acea zi.
Dar a fost împins la o parte, tratat agresiv și a trebuit să privească neputincios cum Liora era prinsă și aruncată într-un vehicul de transport.

A durat o săptămână întreagă și ne-a costat un efort enorm să o recuperăm.
Acea ONG care lucrează cu hingherii și primăria cerea 1.500 RON pentru fiecare câine capturat – profitând astfel de suferință.
Inclusiv de suferința copiilor.

După toate acestea, Liora a fost în sfârșit predată în grija noastră.
Dar nu mai era aceeași.
După doar o săptămână în acel loc, frica pusese stăpânire pe ea.
Cățelușa care odinioară mergea liniștită alături de copii vulnerabili era acum speriată, confuză și rănită sufletește.

Facem tot ce putem pentru a o ajuta să se vindece.
Dar, cu peste 50 de câini în grija noastră și cu o iarnă care îngreunează totul, ne este imposibil să îi oferim timpul și apropierea de care are atât de mare nevoie.

Și totuși credem în ea.

Credem că Liora își amintește de copii.
Credem că își amintește de bunătate.
Credem că inima ei este încă plină de iubire.

Suntem convinși că, cu răbdare, siguranță și un cămin plin de iubire, își va deschide din nou inima.

Ea așteaptă pe cineva care să aline durerea acelei săptămâni îngrozitoare.
Pe cineva care să îi reamintească cine este cu adevărat.

Liora este pregătită să își deschidă din nou inima!
_____________________________________________________________
Die Geschichte von Liora erreichte uns durch den Anruf eines Mitarbeiters eines Zentrums für schwerbehinderte Kinder in Stefanesti.
Er erzählte uns von einem sanften, kleinen Hund, der still und leise Teil des Alltags der Kinder geworden war – ein Hund, der Trost, Wärme und bedingungslose Nähe schenkt an einem Ort, an dem bereits so viel Leid und Not herrschten.

Liora war seit ihrem dritten Lebensmonat dort, nachdem man sie ausgesetzt hatte und sie dort Anschluss fand.
Sie wuchs mit den Kindern auf, ging neben ihnen her, lag in ihrer Nähe und teilte mit ihnen Momente der Ruhe und Verbundenheit – Momente, die keine Worte brauchten.
In einer von Schwierigkeiten geprägten Welt wurden sie füreinander zu einem sicheren Hafen.

Doch weil man Liora nicht kastrierte, tauchten nach und nach weitere Hunde auf.
Bald hielten sich drei bis vier Hunde im Hof des Zentrums auf.
Die Mitarbeiter bekamen Angst – nicht wegen den Hunden, sondern vor dem, was ihnen zustoßen könnte.

Die Gemeinde hatte einen Vertrag mit Hundefängern und einer NGO, die für zutiefst beunruhigende Praktiken bekannt ist.
Der Gedanke, dass die Hunde einfach gefangen und weggebracht werden könnten, erfüllte alle mit Angst.

Entschlossen, Liora und die anderen Hunde zu schützen, suchte der Mitarbeiter nach einer sicheren Lösung – und fand schließlich zu uns.
Er bat uns inständig, wenigstens Liora aufzunehmen, da wir wie immer zum zerbersten voll waren.
Die Hündin, die den Kindern so eine liebevolle Begleiterin gewesen war.

Wir versprachen, sie innerhalb einer Woche zu übernehmen.
Doch das Unglück kam schneller.

Nur zwei Tage später erschienen Hundefänger gemeinsam mit der örtlichen Polizei.
Der Mitarbeiter versuchte verzweifelt zu erklären, dass er Liora selbst adoptieren und sie noch am selben Tag mit nach Hause nehmen würde.
Doch er wurde beiseite gestoßen, aggressiv behandelt und musste hilflos mitansehen, wie Liora gefangen und in ein Transportfahrzeug geworfen wurde.

Es dauerte eine ganze Woche und kostete uns enorme Kraft, sie zurückzubekommen.
Diese NGO die mit den Hundefängern und der Gemeinde arbeitet, verlangte 1.500 RON pro eingefangenen Hund – und macht so Profit aus Leid.
Auch aus dem Leid der Kinder.

Nach all dem wurde Liora endlich in unsere Obhut übergeben.
Doch sie war nicht mehr dieselbe.
Nach nur einer Woche an diesem Ort hatte die Angst Besitz von ihr ergriffen.
Die Hündin, die einst ruhig an der Seite schutzbedürftiger Kinder ging, war nun verängstigt, verwirrt und innerlich verletzt.

Wir tun alles, um ihr bei der Heilung zu helfen.
Doch mit über 50 Hunden in unserer Obhut und einem Winter, der alles zusätzlich erschwert, ist es uns unmöglich, ihr die Zeit und Nähe zu geben, die sie so dringend braucht.

Und dennoch glauben wir an sie.

Wir glauben, dass Liora sich an die Kinder erinnert.
Wir glauben, dass sie sich an Frundelichkeit erinnert.
Wir glauben, dass ihr Herz noch immer voller Liebe ist.

Wir sind überzeugt, dass sie mit Geduld, Sicherheit und einem liebevollen Zuhause, ihr Herz wieder öffnen wird.

Sie wartet auf jemanden, der den Schmerz dieser schrecklichen Woche lindert.
Jemand er sie daran erinnert, wer sie wirklich ist.

Liora ist bereit, ihr Herz wieder zu öffnen!